Eu sunt un "yovo"

Un "yovo" este un alb in Togo. De multe ori auzeam copii, mai ales, care strigau in urma "yovo, yovo, ca va? ca va bien, merci." sau "yovo, yovo, donne-moi l'argent.". Pentru ca ei considera ca toti albii sunt bogati. Adevarat, suntem, in comparatie cu ei.
Video-ul de mai jos este filmat in Lome, capitala Togo-ului. Mie imi place foarte mult, doar ca atunci cand am fost eu era tot timpul foarte insorit, ceea ce in video-ul de aici nu se vede. Probabil ca a fost filmat cand la noi e vara si la ei e iarna.
Enjoy!

Va pup,
Simona.

Povesti din Togo, Africa

Eeee..desi a trecut ceva vreme de cand m-am intors din Togo, vreau sa povestesc acum despre lucrurile pe care le-am descoperit acolo timp de trei luni. Sa incep cu inceputul..
Ruta a fost in felul urmator: Romania - Anglia - Maroc (escala) - Togo - Maroc (escala) - Italia - Brazilia - Italia - Romania.
Data plecarii: 31 Noiembrie 2009.
Entuziasmul, emotiile si teama au inceput intens inca de cand am plecat din Cambridge spre aeroportul Heathrow de langa Londra. Ma astepta o calatorie lunga. Patru ore pana in Casablanca si inca trei pana in Lome, Togo. Avea sa fie cea mai lunga calatorie cu avionul de pana atunci. Pana la Casablanca am avut o vecina de scaun care mergea frecvent acolo avand sotul stabilit in Maroc. Pana sa aterizam am stat putin cu grija ca poate nu voi ajunge la timp pentru a prinde avionul pentru Lome, diferenta de timp fiind foarte scurta. Asa ca m-am vazut alergand pe coridoarele aeroportului pana la poarta care ma va "catapulta" in draga Africa. O alta grija era ca nu cumva Rodrigue, membru AIESEC Togo, sa fi uitat sa ma astepte in aeroport. Totul bine pana aici.
Din momentul in care am coborat din avion am simtit, defapt m-am simtit altfel..in sensul ca am plecat cu gandul ca voi gasi doar bine si frumos acolo. Si am avut mereu gandul de a fi foarte toleranta si deschisa la tot ce voi intalni, cultural vorbind. Aerul..doamne ce aer! dulce si aromat cum n-am mai intalnit niciodata. De-a dreptul special. Este foarte greu de descris aerul de acolo, dar este primul element care m-a impresionat si care m-a facut sa imi doresc sa descopar mai mult.
Am aterizat in Lome la ora 3 dimineata. La aeroport ma asteptau Rodrigue, Leon, viitorul meu sef si inca un membru AIESEC. Atunci a fost primul moment in care m-am lovit de bariera de limba. Togolezii vorbesc limba franceza pe care eu o bajbaiam la acel moment. In acea noapte am stat la un hotel unde AIESEC avea o conferinta de "bun-venit" noilor membri recrutati. Am dormit cateva ore in camera cu inca doua fete, cu teama ca o sa ma manance gandacii, paienjenii, ca o sa se incolaceasca serpii pe mine..:))) Asta vazusem la televizor ca inseamna Africa. Nici vorba despre asa ceva! A doua zi m-am trezit de dimineata cand i-am cunoscut pe Sam si David, cu care mai traziu am devenit prietena si am legat niste legaturi pe care sper sa le pastrez mult timp de acum incolo. La micul dejun am mancat paine si am baut o cana de cacao cu lapte. Mai tarziu am participat la sesiunea de inchidere a conferintei unde am spus cateva cuvinte de incurajare noilor membri AIESEC.
La pranz am mancat orez simplu foarte picant gatit de Sam. Atat de picant incat nu am putut sa mananc decat cateva linguri si am baut un litru de apa. La masa am stat cu David, care dupa m-a condus in bucatarie si m-a lasat sa spal vasele impreuna cu un tip care le spala cu detergent, eu le limpezeam si altcineva le stergea si le aseza. A spus el ca vrea ca in prima mea zi sa fac ceva "togolezesc" :)))Crezand poate ca in Romania nu se spala vasele la mana. Nu m-a deranjat deloc, ba chiar mi-a facut placere pentru ca acolo eram printre ei si am avut ocazia sa ii cunosc.
Spre seara am plecat in Lome unde am fost condusa de catre Rodrigue si Sam acasa la seful meu, unde am locuit pe toata durata celor trei luni. Seful meu m-a intampinat si el in campusul universitar unde sosisem cu autobuzul. Pana la el acasa am mers cu motocicleta. Sam si Rodrigue au venit cu noi pentru a ma ajuta cu bagajul. Asa de mult mi-a placut sa vad orasul seara si atat de impresionata am fost de energia si viata de acolo, culorile, caldura, briza serii, din nou mirosul..incat m-am indragostit de Togo din prima seara.
Ajungand "acasa" mi-am vazut camera, am cunoscut-o pe Fatima, menajera, dupa care am mers impreuna cu seful meu la fratele sau ca sa mancam. Acolo am cunoscut familia fratelui sau, sotia si cei doi copii. Am mancat orez cu sos de legume si pui si am baut o bere, Eku Bavaria. Interesant pentru mine a fost ca, atunci cand am vrut sa ma spal pe maini, servitoarea sa imi aduca la masa un lighean cu apa si dero si inca unul cu apa simpla pentru limpezire. Pentru ei servitoarele fac totul, ei nu misca niciun deget. Femeile ajuta la treburile casei, dar mai mult la bucatarie. Pe seara m-am intors acasa, foarte obosita, pentru ca totul fiind atat de diferit: oamenii, mediul, transportul, limba care ma obosea foarte tare pentru ca trebuia sa ma concentrez ca sa intelg si sa reusesc sa comunic. A doua zi la 6:30 m-am trezit ca sa ma pregatesc sa merg la lucru. Prima mea zi de lucru in Lome, Togo despre care VA URMA..

Foto 1: pe strada..
Foto 2: femeie cu copil care vand la o taraba alimente.
Foto 3: Camera mea, la etaj, in fata aveam o terasa mare unde mi-am petrecut multe seri privind cel mai frumos apus pe care l-am vazut vreodata.
Foto 4: Rodrigue si eu.
Foto 5: impreuna cu femeia care lucra ca menajera la hotelul in care am stat in prima noapte.

Apropo de RATB..

Salutare!

Dupa ce am fost amendata de RATB (vezi articolul "Povestea omului amendat de RATB") m-am gandit ca ar fi intelept sa imi fac un card pentru a nu ma mai lovi de problema (care este defapt a RATB-ului, nu a mea) de a nu avea un loc din care sa cumpar bilet. Asa ca mi-am facut un card pe care il incarc cu cativa lei ca sa platesc cand merg cu transportul in comun si sa nu mai fiu un infractor.
La ghiseul la care mi-am facut cardul (statia de la Universitate) a fost o doamna asa de amabila si asa de interesata de a ma informa despre cum se foloseste cardul si care sunt avantajele lui, incat am simtit ca..uite dom'ne..nu tot RATB-ul e nepasator si ca sunt persoane, de la cel mai mic chiar, carora le pasa daca noi, calatorii, suntem bine informati sau nu. Multumesc doamnei pentru ca datorita dumneaei mi-am facut un card pe care il folosesc din cand in cand, dar care imi da dreptul de a calatori cu autobuzul la orice ora.
Mi-am adus ca, atunci cand am primit amenda, dna controlor mi-a zis ca in curand vor fi desfiintate compostoarele de bilete si vor exista numai carduri de calatorii. Intrebare intrebatoare: un turist care doreste o singura calatorie cu RATB-ul va trebuie sa isi faca si el un card?

Calatorie placuta dragi calatori!
Cu prietenie,
Simona.

Povestea omului amendat de RATB

Dragii mei,

Sunt convinsa ca multora dintre noi li s-a intamplat sa mearga cu autobuzul fara bilet pentru ca nu ati gasit de unde sa cumperati bilet. Dupa o anumita ora ghiseele se inchid si nu mai ai de unde sa cumperi bilet. Si ce sa faci? Sa mergi pe jos kilometri intregi pentru ca nu ai gasit bilet (ceea ce evident nu e vina ta) sau sa indraznesti sa mergi cu autobuzul si fara bilet (nu des ti se intampla poate) si sa te bazezi pe intelegerea si bunul simt al contrololului (platit din banii cu care contribui si tu la bugetul statului)?
Eiii..si ce credeti ca mi s-a intamplat acum cateva zile? Am primit amenda de la RATB pentru ca am mers 2 statii cu autobuzul, si asta pentru ca nu am gasit deschis un ghiseu de bilete. Nu va ganditi , Domane fereste, ca am vre'o intentie de a pagubi statul roman. Sunt un om care isi plateste toate taxele, cu exceptia celor de la RATB, pentru ca, evident, nu am de gand sa platesc o amenda cu care nu sunt de acord si pentru care am dreptate. Abia astept sa o primesc acasa ca sa fac contestatie! Suma nu este exorbitanta, 100 lei, insa nu as plati nici macar un ban care sa nu i se cuvina reclamantului.
Povestea nu se va termina aici..in niciun caz! Am intentia de a face o petitie care sa ne dea dreptate atunci cand nu suntem fara bilet pentru ca nu avem de unde cumpara. Nu este obligatia noastra sa alergam tot Bucurestiul pentru a cumpara un bilet, ci este obligatia statului de a ne crea contiile normale si civilizate pentru cetatean care se vrea a fi european.
Contez pe sustinerea celor care s-au gasit macar o data intr-o situatie similara.

Va doresc o sapatamana minunata si va indemn sa aveti curajul de a va proteja drepturile!

Cu dulce drag,
Simona.

Viata inseamna...

Viata inseamna curaj, spontaneitate, initiativa, sacrificiu, dragoste, prietenie, interactiune, actualitate, bunatate, implicare, sentimente, oportunitate, lupta, familie, incredere, sa-ti pese..
Raul spune ca viata mai inseamna sex care nu implica neaparat dragoste, viata inseamna sa te cunosti pe tine insuti si pe un pat de moarte invechit sa ai un zambet fericit.
Mircea: viata inseamna caldura, iertare, redemptie, presupune rabdare, atentie, simplitudine, frumusetea din ochii unui copil, energia emanata de un suflet pereche, respect si decenta...
Oana: culoare, iubire de-a dreptul, natura.
Cosmin: ? (el se intreaba "oare ce-o fi viata asta?").
Velicu: originalitate, perseverenta.
Anca: mai inseamna si prezenta.
Paul: Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
Catalin: a fi prezent, experiment, oportunitatea de a crea, oportunitatea de a face arta.
Lista ramane deschisa.

Multumesc lui Raul, Mircea, Oanei, lui Cosmin, Velicu, Anca, Paul, Catalin.

Cu prietenie si mare drag,
Simona.

"De ce m-am intors in Romania" in librarii, in Timisoara

Saptamana trecuta am fost in Timisoara in primul rand ca sa imi predau lucrarea de licenta (check :D) si, in al doilea rand ca sa propun catorva librarii sa imi permita sa aranjez un coltisor cu posterul cartii "De ce m-am intors in Romania" si cartile pe care le au dumnealor in librarie (also check).
La inceput mi s-a parut o treaba cam greu de dus la bun sfarsit, dar facand am vazut ca imi chiar face placere sa merg la fiecare librarie, sa vorbesc cu oamenii si mai ales sa vad ca ideea le place si ca imi accepta propunerea. Au fost cateva exceptii, dar cu motive obiective, nu din mandrie sau rigiditate. Vineri dupa-amiaza am fost la ultima librarie din lista, libraria Eos. Aici am cunoscut-o de simpatica doamna Vali care nu doar ca a gasit un loc in supra--mega-extra-aglomerata-i librarie pentru posterul meu, dar m-a invitat la o discutie despre textul Principesei Margareta a Romaniei, pe care o apreciaza foarte mult, si mi-a oferit o cafea buna de tot. M-a facut sa ma simt asa de bine acolo incat nu as mai fi plecat daca nu ar fi trebuit sa prind trenul spre Bucuresti.
Imi aduc multumirile si aprecierile pentru implicare si gazduire a posterului "De ce m-am intors in Romania" urmatoarelor librarii: CALIGRAF, EOS, ESOTERA, HUMANITAS, NOI si CARTEA DE NISIP; librariilor CARTURESTI care m-au primit cu caldura, desi nu a fost posibil sa expunem acolo. Ii multumesc domnului Daniel Voinea de la Carturesti care mi-a explicat cu amanunte motivul pentru care nu pot accepta propunerea.

Cu prietenie,
Simona.

INVICTUS, 2009

Imi place sa ma uit la filme. De curand un priten mi-a recomandat filmul "Invictus", un film despre Nelson Mandela, jucat cu maiestrie de catre Morgan Freeman. Este vorba despre strategia de lupta a lui Nelson Mandela impotriva ideei inca vivanta de apartheid si apropierea negrilor si a albilor pentru a construi o societate unita, puternica si non-rasista in Africa de Sud. Cum face asta? Prin sport. Sustine si ajuta la motivarea echipei de rugby pentru a castiga cupa mondiala la campionatul din 1995.
Un film de Clint Eastwood.
Enjoy!

Stiati ca..

Somalia este singura tara din Africa unde intreaga populatia vorbeste o singura limba, somaleza?

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Somalia

Asta nu stiam..

Despre "apartheid":
Copy-paste de pe wikipedia. Ca sa cititi mai departe intrati pe adresa asta: http://ro.wikipedia.org/wiki/Apartheid

"Apartheidul (care în limba afrikaans înseamnă separare) este un sistem social, politic şi economic rasist impus de guvernele minorităţii albe din Africa de Sud de-a lungul secolului XX. Apartheidul prevedea segregarea raselor (locuirea separată) iar majorităţii negre i se interzicea, printre altele, dreptul la vot şi libera circulaţie. În sens larg, apartheidul desemnează politica de separare a comunităţilor etnice sau rasiale diferite. Practica apartheidului a fost frecvent pusă în practică în istoria modernă. Termenul însă se referă la cazul sud-african.

Istoria apartheidului acoperă perioada cuprinsă între anii 1948, când a fost creat, până în 1990-1994, când s-au organizat primele alegeri libere. Apartheidul este tema centrală în jurul căreia s-a petrecut istoria Africii de Sud în perioada de după Al Doilea Război Mondial."

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Apartheid

Curaj noua!

pe fundalul unei melodii care imi place foarte mult si pe care o ascult cu replay de ceva ore, scriu din nou pe blogul meu..nu stiu exact despre ce canta baietii astia, dar incerc sa ghicesc printre randuri. cred ca despre cat de grea e viata lor si cum se zbat sa ajunga sa aiba o viata mai buna pentru ei si familia lor.. p-square cu why e be say, este engleza "dialectizata" a nigerienilor..
acuma...nu despre asta vroiam sa scriu.
mi-as dori sa scriu despre ce gandesc fara ca nici pe mine sa nu incerc sa ma mint..si asta e cel mai greu si cel mai dureros. nu stiu daca si altii fac asa ca mine, sa isi mai scunda si siesi lucruri pe care le simt sau le gandesc, sau le doresc pentru ca le este jena si nu vor sa creada ca ar fi in stare sa simta lucruri cu care, in mod rational, nu ar fi de acord. sau pentru ca li se pare imposibil de realizat pentru sine si se gandesc: "mama, ce frumos ar fi daca..!" si ramanem cascati fara ca macar sa incercam pentru ca ramanem cu impresia ca pentru noi nu este posibil. in momentele astea ar fi bine sa avem si noi putina INITIATIVA! poate ne-ar ajuta mai mult decat un vis cu ochii deschisi.
acum aproape un an am inceput sa scriu pe blog; acum imi aduc aminte si DE CE. pentru ca aici spun lucruri pe care le gandesc si pe care nu as avea cu cine sa le impartasesc in exact momentul in care mi-as dori si ca blogul asta este gandul meu despre mine si ca, ce spun aici, nu este judecat..asa vrea sa cred!
am inteles ca ce spui si faci cu suflet este crezut si are efect asupra altor oameni.

Curaj noua!